Patrimoniul moldovenesc din Ucraina, o mină de aur pentru o mână de oameni

Recent, reprezentanţi ai R. Moldova s-au întâlnit (iarăşi!) cu oficialităţi din Ucraina pentru a discuta despre soarta proprietăţilor moldoveneşti din ţara vecină. De fapt, astfel de negocieri se poartă de la destrămarea URSS, dar fără mari succese pentru noi. A fost formată o comisie interguvernamentală, s-a discutat la diferite niveluri, dar procesul de recunoaştere a proprietăţilor moldoveneşti din statul vecin decurge foarte lent.

Bazele de odihnă de la Koblevo, Sergheevka şi Zatoka au fost construite de R. Moldova la începutul anilor ’60, având capacitatea să cazeze circa 80 mii de persoane. După destrămarea URSS, R. Moldova a pierdut titlul de proprietate asupra acestor edificii, deşi au fost construite, utilate şi întreţinute din banii noştri publici. În perioada sovietică, aceste obiective se aflau la balanţa Consiliului unional al sindicatelor din URSS. Printr-o hotărâre specială, acesta ni le-a transmis nouă, dar Fondul de proprietăţi publice din Ucraina nu recunoaşte dreptul nostru de proprietate, argumentând că acele obiective aveau subordonare unională, nu republicană. Pe atunci, a fost creată şi Uniunea instituţiilor de odihnă şi tratament
. Însă, printr-o decizie a Chişinăului, aceasta a fost lichidată, bazele de agrement obţinând independenţă financiară.

„Sindicatele au independenţă totală în gestionarea acestor obiective”

La 8 noiembrie 2007, deputatul Zoia Jalbă a făcut o interpelare în parlament, menţionând că proprietăţile R. Moldova din Ucraina sunt actualmente înstrăinate abuziv de gestionarii lor şi de autorităţile ucrainene. Deputatul a mai menţionat faptul că deţine informaţii precum că sanatoriile din Sergheevka, gestionate de sindicatele din Moldova, sunt falimentate în mod intenţionat şi transmise în arendă cu dreptul de a fi procurate la expirarea contractului. Viceministrul Viorel Melnic a declarat că structurile guvernamentale, inclusiv guvernul, conform Legii sindicatelor din 7 iulie 2000 (articolul 5), n-au dreptul să se implice, deoarece sindicatele au independenţă totală în gestionarea obiectivelor lor. La solicitarea deputatului au răspuns Procuratura şi CCCEC. Prima instituţie a spus că actualmente „nu există un temei pentru intervenţia procuraturii”. Iar CCCEC-ul a menţionat că „verificarea acestei probleme necesită o perioadă de timp mai îndelungată”. În timp ce la noi se discută despre acest subiect fără mare chef, ucrainenii acţionează.

„Nu se întâmplă nimic fără ştirea conducerii R. Moldova şi a sindicatelor”

Pe 31 iulie 2007, pe ordinea de zi a şedinţei Consiliului local Sergheevka a fost inclusă problema vânzării prin leasing a sanatoriilor şi caselor de odihnă „S. Lazo”, „Patria”, „Orizont”, „Solnecinîi bereg”, „Ceaika”. Cumpărători erau actualii conducători ai acestor instituţii, care au încercat să demonstreze că obiectivele sunt falimentare, ei fiind şi membri ai Consiliului local Sergheevka. Mihai Popa, manager independent, care în perioada 1997-2000 a aprovizionat câteva sanatorii cu produse
alimentare, ne-a spus că vânzării proprietăţilor moldoveneşti s-au opus cinci consilieri independenţi, inclusiv consilierul Ilie Luchin, cetăţean al R. Moldova, care s-a mutat cu traiul în Sergheevka în anii ’70. Datorită acestora, chestiunea a fost scoasă de pe ordinea de zi, iar acum cei care au venit cu această iniţiativă pregătesc documente pentru a reveni la subiect. „Conducerea acestor instituţii falimentează sanatoriile şi casele de odihnă în mod premeditat, pentru a le putea lua în arendă, apoi să le cumpere la preţuri derizorii. Tot ce se întâmplă acolo nu se face fără ştirea conducerii R. Moldova şi a sindicatelor”, ne-a declarat Ilie Luchin. Pe timpuri, 70% din angajaţii acestor sanatorii erau moldoveni, iar acum, din cauza situaţiei create, au rămas doar vreo 30%. “Acum circa un an, V. Voronin a fost la Odesa şi, evident, a discutat despre proprietăţile moldoveneşti din Ucraina. Preşedintele a spus conducerii sindicatelor şi a Holdingului “Moldsindbalneotur” că, dacă nu pot întreţine bazele de odihnă, să le dea în proprietatea comunală. Din aceste vorbe reiese că Moldova s-a dezis în mod automat de sanatorii”, a concluzionat Luchin.

Chef pe malul Mării

La două zile după şedinţa din 31 iulie 2007, la Sergheevka a venit Leonid Manea, preşedintele Confederaţiei naţionale a sindicatelor din Moldova, cu o delegaţie de 12 persoane. Martorii povestesc că a fost organizată o petrecere „de-au zburat toate păsările de pe mal”. După plecarea delegaţiei, potenţialii proprietari de la „Solnecinîi bereg” şi „Plai” au început să construiască garduri în jurul bazelor. De fapt, astfel de chefuri se organizează cam de 2-3 ori pe an. De la 20 până la 40 de demnitari sindicali vin şi chefuiesc o zi-două pe cheltuiala gazdelor. Unii conducători de întreprinderi au fost nevoiţi să-şi programeze în buget o rubrică specială - “cheltuieli de protocol”. Mihai Hâncu, vicepreşedinte al Confederaţiei sindicatelor, explică prezenţa delegaţiilor pe malul mării în felul următor: „Noi am încercat să nu pierdem legătura cu aceste întreprinderi, să încheiem nişte contracte simbolice (sic!) - cu regret, cu un impact prea mic asupra Moldovei”.

„Eu nici o mătură n-am vândut”

Surse bine informate ne-au spus că partea ucraineană dispune de documente care demască mai multe delapidări din patrimoniul Moldovei, comise de conducerea sindicatelor din Moldova prin intermediul unor întreprinderi-căpuşe. La acest capitol este inclus şi hotelul cu 16 etaje „Iujnoe” de la Sergheevka, ce nu funcţionează de mai mulţi ani. Întreg inventarul acestuia a fost transferat la Zatoka şi nimeni nu mai ţine evidenţa ce se întâmplă cu el. Un alt exemplu la aceeaşi temă ar putea fi şi vinderea, în 2001, la fier uzat a unei nave de la Koblevo, ce costa 75 mii de dolari, dispariţia mai multor aparate
de jocuri de noroc, parcuri de distracţie. Fiind contactat de noi, Leonid Manea, ne-a spus că el n-a participat la nicio tranzacţie, pe atunci vânzarea fiind făcută de Asociaţia Pensiunilor din Moldova „Koblevo”. „Eu o mătură n-am vândut din patrimoniul Moldovei. Pe atunci, eu eram la „Solidaritate” şi nu aveam dreptul la semnături, la vânzare. Din punct de vedere juridic, nava a fost vândută fără încălcări. Sindicatele ofereau mai mult o susţinere politică, pe atunci totul fiind dirijat de Victor Vaşceaev, fostul director al Holdingului „Moldsindbalneotur”.

Apropo, prima dată, în context
negativ, de Vaşceaev ne-a povestit Ilie Luchin. El ne-a spus că a asistat la o discuţie dintre Vaşceaev şi administratorul unei baze în timp ce reprezentantul Chişinăului pretindea ca acesta să-i dea o sumă de bani. „Arendaşul l-a umilit verbal, apoi i-a întors spatele, strigând că i-a dat destul”, povestea Luchin. L-am întrebat pe L. Manea dacă ştia ceva despre ocupaţia subalternului său pe litoral. Liderul sindicatelor ne-a spus doar că holdingul a dirijat foarte prost patrimoniul nostru şi că Vaşceaev, de mai bine de un an, a depus cerere de eliberare din funcţie. Noi am încercat să-l găsim pe Vaşceaev, dar n-am reuşit. Apoi, a adăugat Manea, „în ultimul timp, sindicatele au preluat controlul asupra bazelor sanatoriale şi de odihnă, schimbă contractele cu medicii-şefi şi se ghidează de următoarele principii: transparenţă, colegialitate şi onestitate”.

Moldovenii ar vrea întreprinderi mixte

Liderii Confederaţiei naţionale a sindicatelor din Moldova spun că soluţia ideală pentru patrimoniul moldovenesc din ţara vecină ar fi crearea întreprinderilor mixte moldo-ucrainene cu un capital de 50 la 50. Dar analiştii şi în această privinţă sunt sceptici. Ei susţin că, timp de unu-doi ani, partea ucraineană îşi va spori activele prin metode mai puţin legale, dar foarte bine cunoscute, atingând 52-55 la sută, după care sindicatele Moldovei nu vor avea decât simplul rol de observatori.

Ce am mai putea adăuga în încheiere? Situaţia legată de bazele de odihnă şi sanatoriale construite de Moldova pe teritoriul Ucrainei este învăluită în ceaţă. E tare straniu că această stare de lucruri durează deja de 16 ani. Cine are interesul ca lucrurile să rămână incerte?